Inventarierea patrimoniului entitatii

In conformitate cu  Legea contabilităţii persoanele fizice şi juridice, indiferent  de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, sunt obligaţi să efectueze inventarierea mijloacelor fixe, investiţiilor, construcţiilor capitale în curs de execuţie şi a reparaţiilor capitale, producţiei în curs de execuţie, stocurilor de mărfuri şi materiale, mijloacelor băneşti, decontărilor etc.

Inventarierea generală a patrimoniului se efectueaza:

a) la începutul activităţii, scopul principal fiind stabilirea şi evaluarea elementelor patrimoniale ce constituie aportul la capitalul social;

b) cel puţin o dată pe an, de regulă la sfîrşitul anului, pe parcursul activităţii întreprinderii. Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale se face, de regulă, cu ocazia încheierii exerciţiului financiar. La întreprinderile cu activitate complexă inventarierea poate fi efectuată şi pînă la data de 31 decembrie, cu condiţia evaluării corecte şi reflectării rezultatelor inventarierii în bilanţul contabil întocmit pentru anul respectiv;

c) în termenele stabilite de către conducătorul entitatii în conformitate cu Legea contabilităţii;

e) în caz de furturi, delapidări, sustrageri sau abuzuri, precum şi deteriorări ale bunurilor – imediat la depistarea acestora;

f) în caz de incendii sau calamităţi naturale (inundaţii, cutremure de pămînt etc.) – imediat după stingerea incendiilor sau încetarea calamităţii naturale;

g) la reevaluarea mijloacelor fixe, stocurilor de mărfuri şi materiale etc.;

h) în cazul reorganizării sau lichidării întreprinderii/entitatii;

i) în baza hotărîrii organelor de control, în cazul efectuării unui control sau în baza hotărîrii altor organe prevăzute de lege;

în cazul cand sunt indici, precum că exista lipsuri sau plusuri, care pot fi stabilite cu certitudine numai prin inventariere.

Sarcinile de bază ale inventarierii sînt:

a) stabilirea existenţei efective a mijloacelor fixe, terenurilor, activelor nemateriale, investiţiilor financiare, stocurilor de mărfuri şi materiale, mijloacelor băneşti,  volumului producţiei în curs de execuţie, creanţelor şi datoriilor etc.;

b) controlul asupra integrităţii activelor prin compararea existenţei efective a acestora cu datele contabilităţii;

c) stabilirea bunurilor care parţial şi-au pierdut calitatea iniţială sau a modelelor învechite;

d) depistarea bunurilor neutilizate în scopul vînzării lor ulterioare;

e) verificarea respectării regulilor şi condiţiilor de păstrare a stocurilor de mărfuri şi materiale, mijloacelor bănesti, precum şi a regulilor de întreţinere şi exploatare a maşinilor, utilajelor şi a altor mijloace fixe;

f) verificarea realităţii valorii de bilanţ a activelor pe termen lung, stocurilor de mărfuri şi materiale, mijloacelor băneşti din casierie şi pe conturile instituţiilor financiare, datoriilor şi creanţelor, producţiei în curs de execuţie, cheltuielilor anticipate şi altor posturi de bilanţ.

Procesul de inventariere generala a patrimoniului se finalizează prin întocmirea unui raport de inventariere. Acesta este un document scris în care sunt cuprinse instrucțiunile pentru procesul de inventariere,  scopul inventariere și rezultatele acesteia.

Etapele prezentate mai sus sunt realizate de către consultanți împreună cu personalul entității; fiecare vizită efectuată de către consultanți încheindu-se cu un proces verbal în care vor fi menționate activitățile desfășurate în cadrul vizitei, sarcinile și termenele stabilite pentru urmatoarea vizită dar și sarcinile neefectuate de către angajații entității sau de către consultant.